Politica s-a oprit la poarta cimitirului: Satu Mare, unit în fața dramei familiei Govor
Există momente în care politica trebuie să tacă. Momente în care funcțiile, partidele, disputele, orgoliile și conflictele de peste ani devin, dintr-odată, lipsite de importanță. Moartea unui om drag este unul dintre ele.
Familia deputatului Mircea Govor, președintele Organizației Județene Satu Mare a PSD, trece printr-o asemenea dramă. Felicia Govor, femeia care i-a fost alături timp de 45 de ani, soție, mamă și bunică, s-a stins din viață în 19 septembrie, la vârsta de 64 de ani. Fără niciun avertisment, fără să fie bolnavă, subit și dramatic.
Ceea ce s-a întâmplat în zilele care au urmat spune ceva important despre comunitatea sătmăreană. Atât la priveghi, cât și la înmormântare, alături de familia Govor a venit un număr impresionant de oameni, de ordinul miilor. Politicieni din zone diferite, oameni din administrație și instituții publice, reprezentanți ai presei, prieteni, cunoscuți și oameni simpli. La funeralii au fost prezenți, între alții, reprezentanți ai administrației locale și județene și parlamentari.
Pentru câteva ore, nu a mai contat cine este de stânga și cine este de dreapta, cine este adversar politic și cine este aliat, cine s-a criticat cu cine sau cine a avut de împărțit ceva cu cine. Pentru că există o limită dincolo de care politica nu mai are ce căuta. În fața morții unui om și în fața durerii unei familii trebuie să rămână, înainte de orice, compasiunea și empatia.
Poate că tocmai acesta este lucrul cel mai important care s-a văzut la Satu Mare în aceste zile: o uriașă normalitate. Nu faptul că oameni din tabere diferite au stat în același loc ar trebui să fie surprinzător, dimpotrivă. Putem avea opinii radical diferite, putem critica, putem investiga, putem concura politic și putem purta dispute dure, dar toate acestea nu ar trebui să ne facă să uităm că, dincolo de funcții și apartenențe, suntem oameni.
Miercuri, 23 septembrie, Felicia Govor a fost condusă pe ultimul drum la Cimitirul Vechi de pe strada Amațiului din municipiul Satu Mare. Slujba Înmormântării a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, împreună cu un sobor de preoți.
În centrul tuturor acestor momente nu s-a aflat politicianul Mircea Govor, ci soțul Mircea Govor, care și-a pierdut femeia alături de care și-a petrecut 45 de ani din viață. Nu s-a aflat omul public Răzvan Govor, ci fiul care și-a pierdut mama. În asemenea clipe, orice altă etichetă devine secundară.
Imaginea oamenilor veniți să fie alături de familia Govor, indiferent de partid, funcție sau profesie, transmite un mesaj pe care societatea noastră, atât de divizată în ultimii ani, ar trebui să îl păstreze mai mult decât pentru durata unei înmormântări. Putem fi adversari fără să devenim dușmani. Putem avea opinii diferite fără să ne pierdem omenia. Putem lupta pentru ideile noastre fără să uităm că, la capătul tuturor disputelor, rămânem oameni.
Moartea pune lucrurile într-o perspectivă pe care viața de zi cu zi ne face adesea să o uităm. Funcțiile trec, mandatele se termină, puterea se schimbă, conflictele care astăzi par uriașe ajung, peste ani, simple amintiri. Familia rămâne. Oamenii rămân. Iar atunci când unul dintre ei pleacă definitiv, cei rămași au nevoie de un singur lucru din partea celorlalți: să le fie alături.
Ceea ce s-a întâmplat la Satu Mare în aceste zile nu trebuie interpretat ca un gest politic. Din contră, a fost momentul în care politica s-a oprit la poarta cimitirului. Și poate că acesta este unul dintre cele mai sănătoase semnale pe care o comunitate le poate da: un semnal de normalitate.
Dumnezeu să o odihnească în pace pe Felicia Govor și să le dea putere lui Mircea, lui Răzvan și întregii familii să treacă peste această grea încercare.
